De când m-am întors din Franţa mă bătea gândul să mai încerc să mai fiu asistent la Calculatoare. Am tot amânat o decizie, nefiind prea hotărât, dar azi m-am decis cât se poate de brusc: nu mai vreau să aud de şcoli şi cercetare decât dacă o să ajung muritor de foame. Mai bine zeci de ore de şedinţe şi formulare şi birocraţie decât umilinţele din şcoli!
Motivul revoltei mele îl constituie maică-mea, profesoară la un liceu din Bucureşti. A venit azi la mine să mă întrebe dacă pot s-o ajut să facă rost de MathType (versiunea profesională de Microsoft Equation Editor). De ce avea nevoie? O anumită editură i-a cerut să îi ajute cu rezolvarea (în 2-3 zile de la apariţie) a subiectelor de bac de anul acesta. Rezolvarea trebuie formatată folosind softul ăla, care costă vreo 97$ la liber şi jumate pentru şcoli.
Eu ca prostul am întrebat cât o plătesc, la care răspunsul a fost: „nimic, dar îmi apare numele acolo şi se consideră activitate de cercetare”. 😐 Carevasăzică, în timp ce editorii se umplu de bani din cărţile astea, profii care le scriu cartea şi le-o şi vând primesc… mulţumiri. Scuipa-v-aş între ochi de jegoşi!