Culmea nesimţirii

Posted by on ianuarie 23, 2009
Fără categorie

De când m-am întors din Franţa mă bătea gândul să mai încerc să mai fiu asistent la Calculatoare. Am tot amânat o decizie, nefiind prea hotărât, dar azi m-am decis cât se poate de brusc: nu mai vreau să aud de şcoli şi cercetare decât dacă o să ajung muritor de foame. Mai bine zeci de ore de şedinţe şi formulare şi birocraţie decât umilinţele din şcoli!

Motivul revoltei mele îl constituie maică-mea, profesoară la un liceu din Bucureşti. A venit azi la mine să mă întrebe dacă pot s-o ajut să facă rost de MathType (versiunea profesională de Microsoft Equation Editor). De ce avea nevoie? O anumită editură i-a cerut să îi ajute cu rezolvarea (în 2-3 zile de la apariţie) a subiectelor de bac de anul acesta. Rezolvarea trebuie formatată folosind softul ăla, care costă vreo 97$ la liber şi jumate pentru şcoli.

Eu ca prostul am întrebat cât o plătesc, la care răspunsul a fost: „nimic, dar îmi apare numele acolo şi se consideră activitate de cercetare”. 😐 Carevasăzică, în timp ce editorii se umplu de bani din cărţile astea, profii care le scriu cartea şi le-o şi vând primesc… mulţumiri. Scuipa-v-aş între ochi de jegoşi!

2 Comments to Culmea nesimţirii

  • Hmmm… pai , analizand situatia, observ ca problema vine nu din mediul academic (mama ta si scoala), ci tot din cel al industriei (care sunt jegosi).
    Cum te-a impins asta sa nu te faci asistent din nou?

  • Aia din industrie trebe sa faca bani, si ii fac chiar daca asta inseamna sa calce pe cadavre. Problema e: le permiti sau nu sa calce pe tine?

    La noi in universitati nu prea ai de ales: nu exista niciun intermediar intre tine si astia, asa ca trebuie sa te descurci tu, sa faci compromisuri, sa mananci r****, whatever it takes ca sa ai activitate si sa poti progresa. Ar mai avea editorii pretentii d-astea aberante daca ai putea sa scoti cartile de cursuri (care reprezinta peste 50% din activitatea unui profesor din RO din ce-am vazut eu) la tiparnita universitatii?

    Ah, iti trebe si cate o carta scoasa la o editura „de prestigiu”, ok, pui mana, faci ceva mai deosebit si o scoti unde trebuie. Dar hai sa fim seriosi, editura aia de are sediul in blocul de langa Agip e „de prestigiu” cum sunt eu popa.

    Pe de alta parte, in industrie evaluarea ta depinde doar de cum te comporti in cadrul companiei (bine, daca nu lucrezi in vanzari/cu publicul). Nu-ti place compania, cauti alta. Si in 99% din cazuri exista si persoane care sa te ajute cu chestiile administrative, nu trebuie sa le faci tu pe toate. Eu cred ca merita chiar si sa renunti la o parte din bani pentru „linistea” asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.