Strainu onLine

Descriere: Una din marile alianţe ale Primului Război Mondial
Materie: Istorie
Referat făcut la liceu.

Download (toate referatele sunt distribuite sub Licenţa CC-BY 3.0)

Mai jos aveţi la dispoziţie o variantă text a referatului. Vă rugăm să reţineţi că această variantă nu are nici un fel de formatare sau poze. Unele caractere pot să nu fie arătate corect. Pentru varianta integrală vă rugăm să downloadaţi referatul.

REFERAT DESPRE TRIPLA ALIANŢĂ
(PUTERILE CENTRALE)

Tripla Aliantă sau Alianţa Puterilor Centrale, cum mai este cunoscută, a fost încheiată între Germania, Austro-Ungaria şi Italia, astfel luând naştere una dintre cele mai faimoase alianţe din întreaga istorie.

Alianţa a fost încheiată la iniţiativa cancelarului Otto von Bismark (“cancelarul de fier” al Germaniei) fiind iniţial una de ordin defensiv, adica doar în cazul în care Franţa ar fi atacat pe vreunul din membii acesteia, ceilalţi ar fi fost nevoiţi să intervină şi să declare război Franţei. La baza acestei alianţe stătea tratatul secret negociat de Otto von Bismarck cu Austro-Ungaria în 1879, care sporea puterea în zonă a celor două state. Austro-Ungaria câştiga astfel un aliat puternic în lupta de rezistentă dusă împotriva expansionismului rusesc, iar Germania devenea şi mai puternică în cadrul unor eventuale conflicte cu Franţa, refăcută după înfrângerea suferită în timpul războiului din 1870-1871.

Italia avea în acest timp probleme mari în Nordul Africii unde Franţa, încurajată de abilul cancelar german, ocupase Tunisia. Imediat, ministrul italian al afacerilor străine îl contactează pe cancelarul Bismarck, propunându-i o alianţă menită să neutralizeze Franţa în Europa. Bismarck îi răspunde acestuia că “drumul spre Berlin trece pe la Viena”, astfel luând naştere în luna mai a anului 1882 Tripla Aliantă. Tratatul prevedea ca în cazul în care vreuna dintre parţile semnatare declară război oricărei alte ţări, ceilalţi membri să-şi declare neutralitatea şi să nu participe la război.

Acest tratat nu rezolvă însă problemele care existau în Balcani între Italia şi Austro-Ungaria. Totuşi, Bismarck îşi ia rolul în serios, dându-şi seama de ce beneficii putea obţine ţara sa în urma semnării acestei alianţe.

Bismarck însă nu se opreşte aici. El convinge Serbia să semneze un tratat cu Germania în anul 1881. În plus, ştiind de dorinţa României de a se afirma ca un centru de stabilitate în sud-estul Europei, el încheie, în 1883, cu ţara noastră un tratat care înseamnă, practic, aderarea României la Tripla Aliantă. Semnarea acestei alianţe a fost ideea regelui Carol I, care aducea astfel pe plan local stabilitate politică, crescând, în acelaşi timp, forţa României în Balcani. Tratatul semnat cu Germania a fost ţinut secret, numai Carol I şi puţini dintre miniştrii săi ştiind de existenţa acestuia.

Însă la fel ca în cazul disputei pentru Balcani dintre Italia şi Austro-Ungaria, existau probleme mari şi între ţara noastră şi habsburgi. Totul pleca de la tentativele din ce în ce mai evidente ale guvernului de la Viena de asimilare a populaţiei de origine româna din Transilvania, aflată în acea perioadă sub ocupaţia habsurgică. Din considerente diplomatice, cancelarul german s-a ferit să comenteze asupra acestor probleme.

Deteriorarea din ce în ce mai accentuată a relaţiilor franco-germane l-au convins pe Bismarck de necesitatea păstrării acestei alianţe. În 1887, când trecuse perioada de 5 ani pe care se semnase, iniţial, alianţa, Bismarck încearcă şi reuşeşte pentru moment să forţeze Austro-Ungaria să rămână ca membru. El îl ameninţă pe pemierul austriac, Kálnoky, cu retragerea sprijinului împotriva Rusiei, aşa că acesta din urmă se vede nevoit să facă concesii peste concesii numai pentru a-şi asigura protecţia Germaniei. Printre acestea, deşi dorea nespus de mult să nu mai aibă probleme în Balcani, el trebuie să accepte ca în cazul în care statu-quo-ul teritorial se modifică, să plătească despăgubiri Italiei. În afară de sprijinul împotriva Rusiei, Austro-Ungaria mai primea asigurări şi împotriva iredentismului românesc şi italian, lupta acestora neputând fi susţinută oficial de România şi de Italia. Italia primea în schimb din partea lui Bismarck şi implicit a Germaniei asigurări de prietenie, cât şi promisiuni în lupta purtată cu Franţa pentru coloniile din Africa.

În acelaşi an, Bismarck definitivează o serie de tratate menite să izoleze şi mai mult Franţa. Printre acestea se numără şi “Înţelegerile mediterane” la care aderă şi Marea Britanie, aceasta din urmă fiind interesată de blocarea Rusiei în Marea Mediterană şi ţinerea ei în spatele strâmtorilor Bosfor şi Dardanele.

Austro-Ungaria va rămâne în acest fel fără nici o formă de contact diplomatic cu Rusia. În scurtă vreme însa lucrurile se vor schimba. Următorii miniştrii de externe austro-ungari şi anume Goluchowski şi contele Lexa von Aerenethal se vor apropia din ce în ce mai mult de Rusia din cauza unei dorinte comune: scoaterea Italiei din Balcani. La fel, Franţa va încheia cu Italia un acord conform căruia ambele state se vor declara neutre în cazul unor conflicte între celelalte ţări.

Tot în acest timp, lua naştere, în urma semnării între ceilalţi 3 poli de putere europeni (Marea Britanie, Rusia şi Franţa) a unei serii de tratate bilaterale, Antanta sau Tripla Înţelegere, o alianţă menită să contracareze pretenţiile ţărilor din Tripla Aliantă.

După asasinarea la Sarajevo de către Gavrilo Prinkip, un naţionalist sârb, a arhiducelui austriac Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Austro-Ungar, şi a soţiei acestuia la data de 15/28 iunie 1914 războiul era iminent, aşa că marile puteri au inceput degrabă pregătirile pentru o conflagratie care avea să fie una de nivel mondial, pentru că interesele marilor puteri erau mondiale. În decurs de numai o săptămână, ţările din cele 2 sfere de influenţă existente la nivel european şi-au declarat reciproc război, conflagraţia întinzându-se până în anul 1918. Deşi guvernul de la Belgrad îndeplinise majoritatea condiţiilor impuse în urma atentatului de la Sarajevo, în data de 15/28 iulie 1914, Austo-Ungaria declară război Serbiei, iar pe 15 iulie/1 august Germania declară război Rusiei şi Franţei, ocupând Belgia şi încălcându-i astfel neutralitatea. Anglia intră în război pe 22 iulie/4 august împotriva Germaniei, pentru a apăra neutralitatea Belgiei, cu care semnase un tratat.

Triplei Alianţe i s-au alăturat Turcia (noiembrie 1914) şi Bulgaria (1915). Deşi Tripla Aliantă a fost reînnoită de două ori, în 1907 şi 1912, atât Italia (în 1915) cât şi România (în 1916) au intrat în război de partea Antantei, datorită conflictelor pe care le aveau cu Austro-Ungaria. România a decis că recuperarea Transilvaniei era mai importantă decât recuperarea Basarabiei şi Bucovinei, aflate din 1812 sub conducerea Imperiului Ţarist.

La sfârşitul războiului, Tripla Alianţă a fost învinsă, Germania a fost obligată să se dezarmeze, iar Austro-Ungaria a pierdut o mare parte din teritorii, printre care şi Transilvania. Transilvania s-a unit cu România la 1 Decembrie 1918.

Atât Tripla Alianţă, cât şi Antanta au fost unele dintre cele mai importante alianţe militare din istoria omenirii. Dorinţa lor de a reîmpărţi lumea a dus la milioane de morţi şi la suferinţe de neîndurat pentru populaţia civilă.