În mod excepţional, am decis să scriu acest post în română. Consider că nu am suficiente cunoştinţe de engleză care să-mi permită să exprim tot ceea ce doresc.
Cred că lumea a cam auzit de scandalul provocat de decizia lui Tăriceanu de a implica România în programul OLPC. Nu o să comentez motivele politice ale premierului, a făcut-o cu ironia-i îndoielnică însuşi CTP. Nu o să zăbovesc prea mult nici la zbieretele penibile ale altui „specialist” în IT, numitul Pambuccian, care pretinde că „A-i invata pe copii cu asa ceva poate sa-i faca pe cei care au avut sau au acces la un PC sa creada ca cineva face misto de ei, sau pe cei care n-au avut sa aiba o frustrare intensa fata de ceilalti” (frustrare pe care probabil că acum, fără nici un fel de calculator, n-o resimt) şi nici la scuzele idioate ale maghiarului de la Ministerul Comunicaţiilor, care se laudă cu informatizarea a – oh doamne, numerele astea îmi dau vertij 😛 – 500 (cinci sute) de case de maghiari dintr-un sat oarecare. N-o să vorbesc nici măcar despre meritele (neîndoielnice ale) proiectului – despre asta în alt post.
În schimb, o să vorbesc despre omul care de 2 ani se chinuie din răsputeri să aducă laptopul acesta în România, dl. prof. Adrian Petrescu. Dl. Petrescu a fost un susţinător al proiectului încă de la începutul său, considerând că este singura metodă prin care copiii săraci din România vor avea acces la calculatoare în acest deceniu.
Şi cum vorbele fără fapte nu valorează 2 bani (se aude pe la palate?), domnul profesor a început să se agite pentru a face cunoscut proiectul pe la diverse instituţii ale statului. De multe ori venea la cursul de Calculatoare Numerice pe care l-am avut cu dânsul supărat ţi obosit fiindcă fusese făcut să aştepte câte jumătate de zi pe holurile MEC pentru a fi primit până la urmă de un secretar de stat. A încercat apoi la parlament, fix la sus-numitul Pambuccian, care, din ce am auzit, ar făcut iniţial niscai promisiuni pentru ca mai apoi să se dea lovit.
La sfârşitul anului şcolar trecut s-a terminat cursul de Calculatoare Numerice, dar nu şi eforturile dlui. Petrescu şi am fost fericit să aud că în cele din urmă a reuşit să se facă auzit acolo unde trebuie. Sper ca în cele din urmă să ajungă să-şi vadă visul cu ochii ţi „calculatoarele-broască” (un nume destul de amuzant de altfel) să ajungă în mâinile copiilor din satele României.
P.S. Stilul „Corneliu Vadim Tudor” al acestui post este intenţionat.
