Cuprins |
Introducere
În România există foarte mulţi ISP care trimit pachetele către utilizatori cu ttl=1, pentru a împiedica furtul de net. Din păcate acest lucru afectează şi utilizatorii cinstiţi, care posedă mai multe calculatoare şi doresc să le conecteze în reţea, eventual wireless.
Acest articol va explica cum se poate realiza acest lucru cu ajutorul unui router care rulează Linux.
Ce este TTL?
TTL, sau Time to live, este un câmp din antetul pachetelor IP care precizează prin câte servere/routere poate trece pachetul respectiv. Acest câmp este setat de calculatorul care trimite pachetul şi este decrementat de fiecare router prin care va trece. Când valoarea sa ajunge la 0, pachetul este distrus. După cum spuneam, anumiţi ISP modifică valoarea TTL-ului la 1 pentru toate pachetele la ultimul router înainte de calculatorul utilizatorului. În acest fel, dacă înainte de calculator mai pui un router, toate pachetele primite vor fi distruse de acesta.
Cum se poate modifica TTL?
Un răspuns simplu este: în loc să-l decrementăm, îl setăm la orice valoare dorim. În Linux, acest lucru se realizează prin comada iptables. Cum se procedează exact puteţi afla din [7]. Pentru comenzile care vă trebuie pentru modificarea TTL, citiţi în continuare. 🙂
Cerinţe
Cunoştinţe necesare
CUNOŞTINŢE INDISPENSABILE (aka dacă nu eşti sigur pe astea las-o baltă):
- lucrul în linie de comandă în Linux;
- configurarea plăcii de reţea pe sistemul tău de operare (adresă IP, adresă de reţea, netmask, DNS, DHCP);
- cunoştinţe despre rutare;
- folosirea unei interfeţe web (deşi dacă ai ajuns să citeşti asta probabil că măcar atât eşti în stare)
CUNOŞTINŢE RECOMANDATE (aka caută şi tu pe net):
- cum se poate prinde ISP-ul că tu ai router;
- securitatea în reţele wireless (dacă ai un router wireless)
Cerinţe hardware
Pentru a implementa această soluţie, aveţi nevoie de un router care să ruleze Linux. O listă a routerelor suportate de OpenWrt găsiţi aici.
Linksys WRT54GL
Eu am ales un router Linksys WRT54GL. WRT54G a fost primul router la care Linksys a făcut publice sursele firmwareului său. Ulterior, Linksys a trecut de la Linux la VxWorks dar a scos pe piaţă modelul GL care rulează în continuare Linux. Puteţi găsi preţuri căutând pe Google.
Instalarea OpenWrt
OpenWrt este una din multele distribuţii de Linux apărute pentru routerele care rulează Linux. Deşi nu există încă versiunea 1.0 (deci teoretic sistemul este încă în faza de testare), OpenWrt este suficient de stabil pentru utilizatorii obişnuiţi.
- Înainte de orice, citiţi ghidul oficial de instalare
Modalitatea cea mai simplă de instalare, precum şi singura prezentată aici, este din interfaţa web a routerului. Eu personal vă recomand să setaţi conexiunea la internet din interfaţa web ÎNAINTE de a instala OpenWrt. Valorile setate se vor păstra.
- Downloadaţi de aici imaginea de firmware corespunzătoare routerului folosit (pentru WRT54GL fisierul este openwrt-wrt54g-squashfs.bin )
- Intraţi în interfaţa web la adresa http://192.168.1.1/ şi mergeţi la system -> administration -> firmware upgrade
- Alegeţi fişierul downloadat şi cu asta basta!
- După instalarea OpenWrt este recomandată (dar nu neapărat necesară) instalarea X-Wrt, un set de pachete care ameliorează interfaţa cu utilizatorul a OpenWrt. Principala componentă este webif2, o interfaţă web complet modificată. Instalarea X-Wrt se poate face online, direct din pagina principală a proiectului. Pozele prezentate în continuare folosesc X-Wrt. Multe dintre ele pot fi din versiuni mai vechi, dar în principiu nu există deosebiri esenţiale.
Configurarea
Configurarea minimală a routerului
După ce modificaţi ceva din setări, amintiţi-vă să apăsaţi pe butonul „Save”. La sfărşit trebuie să apăsaţi pe legătura „Apply Changes” pentru ca modificarile să fie efectuate pe router
Stabilirea unei parole
La prima pornire a OpenWrt vi se va cere să vă setaţi o parolă pentru utilizatorul root. Acest lucru este necesar pentru asigurarea securităţii routerului.
Instalarea librăriilor necesare
Pentru a realiza configurările prezentate mai jos, aveţi nevoie de câteva pachete suplimentare. Instalarea lor se face foarte uşor din interfaţa web, mai exact din tabul System ->Packages. Trebuie să alegeţi din lista de pachete disponibile toate pachetele care încep cu iptables- sau cu kmod-ipt-. În mod normal, dacă instalaţi pachetul iptables-extra, celelalte pachete necesare vor fi instalate automat. Dacă nu, apăsaţi pe linkul Install de lângă fiecare pachet.
Configurarea interfeţei externe
În interfaţa de reţea WAN veţi introduce cablul de reţea care vine de la ISP/modemul de cablu/modemul ADSL. Pentru a o configura, mergeţi în interfaţa web la tabul Network ->WAN-LAN -> WAN Configuration. Configurarea este intuitivă, ea semănând destul de mult cu cea din Windows. Singurul lucru care merită menţionat este să vă salvaţi modificările înainte de a adăuga un server DNS. 
Configurarea interfeţei cu reţeaua locală
Pentru a modifica aceste setări, mergeţi în interfaţa web la tabul Network ->WAN-LAN -> WAN Configuration. În principiu, setările default ar trebui să fie OK.
Configurarea reţelei Wireless
Dacă aveţi şi o interfaţă wireless, o puteţi configura din tabul Network ->Wireless. Dacă nu ştiţi cu ce se mănâncă setările respective, căutaţi pe net sau lăsaţi-le aşa cum sunt. 
Configurarea calculatoarelor
Cel mai uşor este să vă setaţi calculatoarele să-şi ia adresa IP automat de la serverul DHCP (încorporat în router). Pentru a modifica modul de funcţionare al acestui server, mergeţi în interfaţa web a routerului la tabul Network ->DHCP. Setările default ar trebui să fie OK.
Mărirea TTL-ului
În acest moment aveţi o reţea funcţională, dar care nu poate accesa Internetul 🙂
Singurul calculator pentru care ar trebui să funcţioneze este routerul însuşi. Pentru a verifica acest lucru, logaţi-vă prin ssh la router (un client foarte bun de ssh pentru Windows este putty) folosind userul root şi parola setată la instalare, apoi încercaţi să scrieţi în linia de comandă ping www.yahoo.com. Dacă serverul vă răspunde, aţi terminat cu prima parte. Dacă nu, verificaţi că aţi băgat toate firele şi aţi configurat corect routerul.
Observaţi că mesajele de răspuns de la yahoo au ttl=1. În continuare vom încerca să modificăm acest ttl la 64.
Primul lucru (şi de fapt şi singurul) care trebuie făcut este să modificăm fişierul /etc/firewall.user. Acest fişier este rulat la start-up şi setează modul în care routerul tratează pachetele primite. Pentru modificare trebuie să folosim editorul vim. Dacă nu sunteţi familiar cu comenzile sale, citiţi mai întâi manualul.
- Conectaţi-vă prin ssh la router.
- Când vă apare linia de comandă, scrieţi:
vi /etcfirewall.user
- Chiar la începutul fişierului, adăugaţi liniile următoare:
/sbin/insmod ipt_ttl.o 2> /dev/null /sbin/insmod ipt_TTL.o 2> /dev/null /sbin/insmod ipt_recent.o 2> /dev/null
Aceste linii încarcă în kernel anumite librării (suprimând mesajele de eroare)
- Dacă nu le aveţi deja, introduceţi şi liniile următoare:
WAN_IP=$(nvram get wan_ipaddr) LAN_IP=$(nvram get lan_ipaddr)
- În sfârşit ajungem şi la liniile care modifică efectiv ttl-ul:
iptables -t mangle -F PREROUTING iptables -A PREROUTING -t mangle -d $WAN_IP -j TTL --ttl-set 64
Să explicăm un pic semnificaţiile comenzilor. Prima linie goleşte, în tabelul mangle, suita de comenzi efectuate înainte de rutarea fiecărui pachet. A doua linie introduce, în acelaşi loc, o nouă comandă care setează ttl-ul la valoarea de 64. Pentru mai multe informaţii vedeţi [6].
- Salvaţi fişierul. În acest moment ar trebui să puteţi accesa internetul de pe oricare din calculatoarele din reţea fără probleme.
Alte configurări
Internetul funcţionează, dar ce facem dacă dorim să rulăm un server sau să folosim programe p2p gen DC++ sau BitTorrent? Răspunsul este port forwarding. Setările respective se pot face din interfaţa web, din tabul Network ->Firewall. Acolo puteţi seta reguli de tratare a pachetelor în funcţie de IP/portul sursă/destinaţie.
