Brutus

Posted by on martie 27, 2006
Fără categorie

Descriere: Şi tu, Brutus?…
Materie: Istorie, Latina
Referat făcut la liceu.

Download

Mai jos aveţi la dispoziţie o variantă text a referatului. Vă rugăm să reţineţi că această variantă nu are nici un fel de formatare sau poze. Unele caractere pot să nu fie arătate corect. Pentru varianta integrală vă rugăm să downloadaţi referatul.

Între anii 753/754 a. e. n. şi 476 e. n., Roma şi mai târziu Imperiul Roman a cunoscut cinci tipuri principale de organizare:
1. 753 a. e. n. –509 a. e. n. – orânduirea gentilică;
2. 509 a. e. n. – 31/27 a. e. n.– republica;
3. 31/27 a. e. n. – 14 a. e. n. – principatul lui Augustus;
4. 14 a. e. n. – secolul al IV–lea e. n. – imperium;
5. secolele IV – V e. n. – dominatul.

Între anii 753 – 509 a. e. n., la Roma s–a consumat organizarea gentilică (gintă: neam de oameni cu legături de sânge).

În această perioadă au domnit şapte regi legendari. Dintre aceştia îi amintim pe: Romulus, Servius Tullius, Acvinius Superbus, Tarcvinius Priscus şi Tarcvinius Superbus.

Romulus este fondatorul legendar al cetăţii Roma.

Servius Tullius a organizat un mare recensământ al oamenilor şi resurselor, în urma căruia au fost delimitate cinci categorii sociale. Prima era formată din oamenii ce aveau peste 150 de iugăre de pământ, iar ultima, din cei ce nu aveau pământ. Astfel s–a trecut la sclavagism.

Ultimii trei regi (Acvinius Superbus, Tarcvinius Priscus şi Tarcvinius Superbus) sunt de origine etruscă. Etruscii erau superiori romanilor prin drumurile pavate şi prin organizarea militară. Ei îşi îngropau morţii, iar în timpul ceremoniilor femeile erau egale cu bărbaţii. Etruscii aveau un deosebit simţ al culorii şi al teatrului.

Lucius Iunius Brutus a fost contemporanul lui Tarquinius Superbus, ultimul rege legendar al Romei, un rege crud şi tiran, în conflict permanent cu vecinii.

Regele şi–a atras ura poporului, pe care, deşi victorios în multe războaie, l–a silit să trudească la construirea marelui canal de scurgere în Tibru, Cloaca Maxima.

De teamă să nu aibă soarta tatălui şi al fratelui său, asasinaţi din ordinul lui Tarquinius Superbus, a simulat, timp de mai mulţi ani, nerozia (de unde şi porecla Brutus –fără judecată, prost).

Tânărul Brutus, povesteşte Titus Livius, a fost trimis împreună cu fiul regelui, la templul lui Apollo din Delphi. Oracolul a prezis tinerilor că supremaţia Romei o va deţine acela care, cel dintâi, îşi va săruta la întoarcere mama, imperium summum Romae habeit, qui vestrum primus, o iuvenes, osculum matri tulerit.

La întoarcere, Brutus a sărutat pământul patriei, mama tuturor muritorilor, mater communis omnium mortalium.

Lucius Iunius Brutus a reuşit să–l îndepărteze pe Tarquinius Superbus şi a instaurat republica. El a fost şi primul consul. Conducea împreună cu doisprezece bărbaţi (decemviri legibus seribundis).

În această perioadă existau mai multe tipuri de putere: civilă (potestas), militară )imperium,ii), exercitată de imperator, şi religioasă, exercitată de Pontifex Maximus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.